Cea mai buna echipa din Romania, Oltchim
Ramnicu Valcea se afla in aceasta perioada pe pragul prapastiei. Cu
toate ca in Liga Nationala sunt invincibile, echipa condusa de Jacob
Vestergaard a suferit doua infrangeri consecutive in Liga Campionilor,
si de la un meci la altul, marele trofeu se vede tot mai putin.
In vara, atunci cand cei de la Valcea au
format “echipa galacticelor”, cu nume mari precum Amandine Leynaud,
Silvia Navarro, Iulia Managarova, Katarina Bulatovic, Allison Pineau,
Alexandrina Barbosa toata lumea vedea deja trofeul Ligii Campionilor in
vitrina din Sala Traian de la Valcea. Au aparut insa problemele
financiare, discutiile cu cei din Combinatul de la Oltchim, implicarea
Primariei Bucuresti care a promis si atat, dar apele s-au linistit pana
de curand. Cu toate ca unele jucatoare nu s-au acomodat repede cu
atmosfera de la Valcea, Barbosa, Pineau fiind inca parca prea incete
pentru numele grele pe care le “poarta” pe umeri, Bulatovici isi arata
clasa si, de la meci la meci era chiar mai buna. A urmat apoi victorie
dupa victorie. Fanii aclamau echipa la fiecare partida, toti erau
fericiti, insa nimeni nu stia ce se intampla in vestiar.
Inainte de primele meciuri din 2013, din
Liga Campionilor, Oltchim a filmat un clip de promovare, in care
ambitia, devotamentul, intuitia si curajul descriau o echipa a Valcei de
neinvins: “Ambitia de a infrunta gravitatea, determinarea de a sparge
limitarile. Devotamentul guverneaza totul, devotamentul guverneaza
actiunea. Intuitia de a rasturna momentul. Curajul de a renaste visul.
Visul devine realitate”, nu anunta “cutremurul” din urmatoarele partide.
Cu toate ca pe afara totul era roz, la prima infrangere a Oltchimului
in Liga Campionilor, lumea a inceput sa-si puna un mare semn de
intrebare. Bulatovici, cea care pana la primul joc de anul acesta, din
Liga Campionilor, era de neoprit, la meciul de pe teren propriu cu FTC
Budapesta a fost de nerecunoscut, cu o evolutie foarte slaba. Dar daca
Oltchim inseamna Bulatovici si atat, atunci sa nu ne asteptam la
rezultate foarte mari. Echipa lui Vestergaard a pierdut atunci meciul cu
22-23, iar criticile au inceput sa apara. Imediat dupa acest rezultat
negativ, presa a inceput sa publice tot mai multe articole in care se
preciza faptul ca de mai bine de doua luni, campioanele Romaniei nu au
salariile platite. Surse din Valcea, dar si din handbalul romanesc il
indica pe Sorin Oprescu drept personajul care nu si-ar fi onorat inca
promisiunile facute in toamna. Pe hartie, cand Oltchim si-a facut
bugetul pentru sezonul 2012-2013, Primaria Capitalei a fost trecuta cu
un milion de euro. Cateva zile mai tarziu, in Consiliul general s-a
aprobat insa un milion de lei pentru valcence, adica aproximativ 220.000
de euro. Restul a ramas pentru o data necunoscuta!
Toata lumea spera ca dupa prima
infrangere suferita, elevele lui Vestergaard isi vor spala rusinea in
meciul cu Krim Ljubljana. Oltchim a abordat mult mai motivata partida
din Slovenia, pe care era obligata s-o castige in drumul spre semifinale
insa au pierdut-o la o diferenta de 4 goluri 28-24 (13-10).
* 11 jucatoare au deja bagajele facute *
Cu toate aceste rezultate negative, in
Zavoi inca mai exista sperante ca sportivele de la Oltchim vor drege
busuiocul in ultimele patru meciuri din grupa si ca se vor califica,
astfel, in semifinalele Ligii Campionilor. Insa, chiar acum, cand echipa
avea nevoie de sprijin din partea suporterilor, un articol aparut pe
enational.ro a cutremurat lumea handbalistica. “Desi nu se vorbeste
despre desfiintarea clubului sau cel putin declararea starii de
insolventa, 11 handbaliste si antrenorul Jakob Vestergaard (impreuna cu
intreg staff-ul tehnic) au bagajele facute. O eventuala calificare in
semifinale sau chiar disputarea finalei n-ar imbunatati cu mult situatia
financiara a Oltchimului (premiile din handbal sunt de ordinul sutelor
de mii de euro); astfel, devine limpede ca primele sacrificate vor fi
jucatoarele straine care au contracte uriase. Amandine Leynaud, Silvia
Navarro, Iulia Managarova, Katarina Bulatovic, Marija Jovanovic, Allison
Pineau, Alexandrina Barbosa “devoreaza” cea mai mare parte din bugetul
de salarii. Plus ca prezenta in lot a unor handbaliste straine presupune
si cheltuieli extra-salariale, de transport si cazare. Lista este
completata de romancele Ionela Stanca (32 de ani), Ramona Farcau (34 de
ani) si Aurelia Bradeanu (34 de ani), care vor sa se retraga din
activitate. In speranta ca sezonul acesta vor castiga, in sfarsit, Liga
Campionilor, conducatorii Oltchimului au stabilit un buget de cinci
milioane de euro, neintalnit nici macar la cluburi din Liga 1! Trei
milioane de euro insumeaza numai salariile pe un an (jucatoare si
staff-ul tehnic); de exemplu, antrenorul Jakob Vestergaard primeste
20.000 de euro lunar (plus bonusuri!), iar vedeta Katarina Bulatovic
incaseaza si ea 17.000 de euro lunar. Cu doua infrangeri din tot atatea
jocuri, Oltchim inca mai spera la calificare. Daca se impune in toate
celelalte patru meciuri ramase de disputat, Oltchim ar avea asigurata
prezenta in semifinale. Totusi, oficialii clubului iau in calcul si
posibilitatea de a incheia grupa la egalitate de puncte cu una dintre
rivalele Ferencvaros sau Krim, astfel ca nici golaverajul nu este
neglijat: se doreste o victorie la minimum doua goluri diferenta pe
terenul unguroaicelor (9 martie) si un succes la cinci goluri diferenta
in returul de acasa cu Krim (17 martie)”, scriu cei de la enational.
* Cu sau fara Oltchim, handbalul feminin mai are inca viitor *
De-a lungul anilor, Oltchim Ramnicu
Valcea a fost cea mai titrata echipa de handbal din Romania, iar daca
jucatoarele ar pleca de acolo, din echipa de la Valcea nu ar ramane
decat numele si istoria pe care a scris-o de-a lungul anilor, dar asta
nu inseamna ca handbalul feminin se incheie odata cu asta. Echipe precum
HCM Baia Mare, “U” Jolidon Cluj, HC Zalau, HC Dunarea, Corona Brasov
inca pot scrie istorie in handbalul romanesc.
Cu toate ca in Romania nu prea sunt
antrenori care sa puna in practica o tehnica moderna, stilul romanesc
aplicandu-se in mare parte la toate echipele, de la an la an apar cat
mai multe tinere handbaliste talentate, cum ar fi Gabriele Perianu,
Denisa Dedu, Andreea Pricopi sau Nicoleta Safta.
Nu avem nevoie de “nume” mari din
Europa, suntem capabil sa ne crestem singuri jucatoarele, dar mai avem
nevoie de ceva schimbari si de o alta mentalitate.