Cine nu are batran, sa-si cumpere

 Am luat ieri parte la prima partida oficiala dintre HC Dunarea Braila si HC Zalau, de cand m-am intors in Braila, si am fost martora la confruntarea dintre cei mai buni antrenori din tara, Ioan Baban si respectiv selectionerul Gheorghe Tadici. M-am dus cu inima stransa, fiindca stiam ce echipa intalnim insa am sperat pana in minutul 43 ca se poate, de acolo, am inceput sa le dau dreptate celorlalti. Nu avem echipa cu care sa ne batem mai mult de jumatatea clasamentului. Horjea nu poate sa traga echipa dupa ea la fiecare meci, iar mezina Perianu mai are de muncit pana sa ajunga la forma maxima care, cu siguranta o va consacra.

Saptamana trecuta au aparut in presa mai multe articole care il aveau tinta pe Gheorghe Tadici, semnate personal de mine, dar mandria mea ca “pui” de jurnalist a fost aceea ca selectionerul stie cine sunt, ce fac si asta s-a vazut si ieri la meci cand a intrebat personal de mine. OK asta pot sa zic ca e satisfactia mea cea mai mare, faptul ca la 22 de ani, nu-s un neica nimeni, si ca lumea ajunge sa ma cunoasca pentru ceea ce fac. Scriu, scriu in modul personal, iar despre HCD scriu din suflet.

Mi-a fost greu aseara sa scriu ceea ce am vazut pe teren, ceea ce am vazut la pauza sau la finalul meciului, imi era greu fiindca scriam despre o infrangere, imi era greu pentru ca pe langa relatia stric profesionala pe care o am cu echipa exista si o urma de prietenie. M-am implicat personal in dezvoltarea imaginii echipei si imi e greu acum sa o denigrez.

Dupa episodul din vara, cand HC Zalau a amanat meciul cu HC Dunarea pana cand brailencele nu au mai avut echipa, era normal ca Gheorghe Tadici sa fie huiduit cand intra in sala, si asa a si fost. O mana de oameni, pasionati de handbal si mandri ca acesta ramura este singura care ne mentine in lumea sportului din Romania, au huiduit un antrenor, care in ciuda iesirilor vulcanice este un simplu om.

Nu ma intorc pe partea cealalata si nici nu ma vad in masura sa-l laud pe Tadici, una e ce s-a vazut la televizor in timpul meciului, in comparatie cu ce am vazut dupa.

“In primele 5 minute lupta s-a tinut strans insa niciuna dintre cele doua echipe nu a reusit sa marcheze, apararea fiind si de aceasta data perfecta. Ambele echipe au mers cap la cap pana in minutul 21 cand tabela arata 6-6, urmand doua goluri importante care au dus echipa lui Ioan Baban la conducere, 8-6 minutul 24, mentinandu-se diferenta pana la pauza, 10-8 minutul 30. Pe finalul primei reprize, pivotul Zalaului, Crina Pintea a primit cartonas rosu pentru un fault urat la Alina Horjea.

Brailencele au inceput greu cea de-a doua repriza, primind doua goluri consecutive in doar 2 minute, lucru care le-a demoralizat. Au urmat apoi 4 minute in care HC Dunarea a ratat pe banda rulanta, in timp ce echipa condusa de selectionerul Gheorghe Tadici inscria la fiecare atac, 11-13 minutul 37.

Echipele au mai mers cap la cap pana in minutul 43 cand HC Dunarea a ratat un 7 m important si s-au demoralizat si mai tare. Pana la final s-a mentinut diferenta de doua goluri insa chiar in ultimul minut, cand s-au recunoscut invinse, brailencele au mai incasat doua goluri si tabela arata dupa 60 de minute 20-24 pentru HC Zalau”, atat am fost capabila sa scriu aseara si atat am lasat.

Concluzia…este una singura, Tadici si-a “construit” echipa in stilul lui caracteristic, vulcanica, “batausa” si mai ales sigura pe ea iar asta s-a vazut aseara, si anume ca HC Zalaul a fost mai buna decat HC Dunarea.